Copil fiind, îmi petreceam verile la ţară, la bunici. Iar casa bunicilor, bătrânescă şi mică, era pentru mine cea mai primitoare şi mai încăpătoare casă din lume, căci aici se găseau laolaltă toate bucuriile copilăriei: liniştea şi înţelegerea dintre bunici, curăţenia şi ordinea din casa lor, unde nici măcar timpul nu se grăbea, jucăriile cele mai fantastice încropite din câteva nimicuri, mirosul îmbietor al bucatelor gătite de bunica, sute de mici bucurii care formează cea mai mare şi mai intensă bucurie, copilăria!...